sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Intrebari pe care nu ti le pui in mod normal.

          Lumea este atat de complexa. Atatea lucruri se intampla in jurul nostru, lucruri minunate, dar si neplacute. Unele lucruri apar, altele se schimba, altele pur si simplu dispar. Dar noi suntem prea ocupati cu treburile noastre, sau poate doar parem a fi, dar, oricum, suntem asa de macinati de problemele noastre incat singurele intrebari pe care ni le mai punem sunt "Oare ce mananc diseara?" si "Cat e ceasul?"
          Mie astazi mi-a venit in minte o intrebare: "Ce intrebari nu imi pun?" Si primul raspuns-intrebare a fost:

(stati linistiti, astea in bold sunt singurele intrebari tampite pe care le veti citi....sau, aproape)
"Oare cate kilograme de muci am produs de cand m-am nascut?"...."Cat de mare ar fi gramada? Ar avea mai multe culori? Ar fi mai mare decat mine?"

Ar trebui sa fac un post cu intrebari neobisnuite? Oare sa pun in post intrebarile astea? :


Daca incerci sa esuezi, si reusesti, reusesti sau esuezi?

De ce, uneori, cand te doare ceva, continui sa apesi in locul unde te doare, chiar daca...te doare? De ce uneori nu vrei sa fii gadilat, chiar si usor, daca te face sa razi? Cu alte cuvinte: De ce preferam sa ne cauzam durere decat sa fim facuti sa radem?


Un melc fara cochilie este dezbracat sau fara casa?

Daca parintii ne-au dat viata, dar viata de cacat, inseamna ca parintii ne-au dat cacat?

De ce, la metrou, usile pentru personal se deschid spre exterior?
Cine a venit cu ideea asta?

De ce folosim notiunea de "prezent" cand totul fie se afla in trecutul recent sau in viitorul apropiat?

De ce avem uneori impresia ca "inventam" cuvinte cand stim ca acele cuvinte exista?

De ce tinem cont de cum este asezata rola de hartie igienica?

De ce uitam de griji sau de emotii cand mancam?

De ce uneori presupunem ca cineva iti poate citi gandurile, apoi te gandesti repede la altceva ca sa nu ii dai de inteles ca stii "de ce este capabil" ...sau sunt singurul care se gandeste la asta?

De ce avem impresia ca suntem singurii care s-au gandit la ceva anume cand stim ca sunt alte sapte miliarde de oameni pe langa tine?

De ce pare sa fim ingrijorati de orice zgomot noaptea sau cand e intuneric, iar ziua nici nu auzim tot ce se intampla in jurul nostru si nici nu ne pasa?

De ce ne e frica sa fim respinsi de anumite persoane de care nu depindem si de care nu avem nevoie?

De ce ne bazam atat de mult pe prima impresie si pe aparente cand avem experiente care sa ne demonsteze ca prima impresie poate fi inselatoare?

De ce te indragostesti (nu credeam ca voi fi folosit cuvantul asta in sens propriu pe blogul asta) tocmai de persoana care pare sa nu stie ca existi?

De ce raspunzi "Nimic." la intrebarea "Ce s-a intamplat?" cand esti constient ca nu este  "nimic" , si ai vrea sa spui, mai ales daca ai incredere in cel care te intreaba?
*hai ca sunt prea adanc acum*


 De ce tinem evidenta anilor in continuu daca periodic o luam de la capat cu zilele si lunile?

Cum ajung cifrele 0 si 1 din calculator sa se transpuna in culori, imagini, filme, muzica? Si de ce avem nevoie de un program facut din 0 si 1 ca sa citeasca ceilalti 0 si 1 sub forma de filme, etc.?

De ce ne gandim, din senin, ca am putea sa ne sinucidem, mai ales la metrou, chiar daca nu te supara nimic?

De ce tinem minte toate maruntisurile si detaliile sau chestii de care nu avem nevoie dar nu putem memora imediat lucrurile cu adevarat importante?


Daca citesti asta acum nu vei mai putea respira decat daca te controlezi.