Pinguinul

             "aaa, uite o colega acolo. Oare sa ma duc s-o salut, sau sa stau aici, poate nu ma vede? Trebuie sa fii un gentleman, mergi si spune-i <<Buna!>> macar...dar mi-e rusine. Si dupa, sa stau in picioare, sau  sa ma asez langa ea? Daca se stanjeneste?"
             Oricat de stupid ar suna, astea sunt intrebari pe care mi le pun uneori cand intalnesc pe cineva. Sunt cam ciudat, dar hai sa spun ca sunt "diferit" Nu, nu am păr radioactiv, nu am un ochi in buric în care dacă te uiţi mori şi nu-mi creşte nimic anormal în fund.

           Sunt ciudat din punct de vedere social, asa ca pinguinul. Nu înseamnă că mă duc lângă cineva şi-l întreb dacă vrea să fim prieteni în timp ce ţin un satâr in mână. Pur si simplu nu pot sa vorbesc. Nu cu toata lumea. Si ma gandesc uneori, de ce as vrea sa vorbesc cu mai multa lume? De ce-mi trebuie multa lume cu care sa vorbesc?
           Raspunsul este usor. Nu-mi trebuie mai multa lume decat cunosc. Mai ales avand in vedere ca-mi aleg bine oamenii pe langa care sa stau. Nici nu e greu, in general oamenii din jurul meu sunt intregi la cap. Dar nu as putea sa incep o discutie cu oameni mai putin cunoscuti nici daca viata mea ar depinde de asta. Nu tin sa vorbesc cu lume necunoscuta, dar nu pot vorbi nici cu aia pe care ii cunosc uneori. 

          Si e rau sa nu poti sa vorbesti. Stii cum iti spun unii oameni: "Nu exista <<nu pot>>, ci  <<nu vreau>>. Cu toate ca nu e asa , chiar daca as vrea sa vorbesc, exista sanse mari sa spun chestii tampite, fara sens sau sa supar pe cineva fara sa vreau si, mai rau, fara sa-mi dau seama. Consider ca e mai bine sa nu spun nimic fara sa gandesc bine, iar cand spun, macar sa aiba noima.

            Naspa e ca uneori nu am ce sa spun, situatie care are una din urmatoarele urmari:

1. Awkward silence, care se mentine pe parcursul intregii perioade de timp in care ar fi trebuit sa vorbim, spre exemplu pana unul din noi coboara din metrou, facand conversatia sa sune cam asa:                                              "-Buna!"                                                                                                                                                           "-Buna!"                                                                                                                                                           "-Ne mai vedem!"                                                                                                                                             "-Pa-paa!"                                                                                                                                                                  Aditional, niste priviri in ochi urmate de zambete fie calme ori isterice, apoi pierderea contactului vizual si continuarea linistii.                                                                                                                             
2.           Unul dintre noi aduce vorba despre scoala sau teme, mai ales daca interlocutorul este coleg sau amic de varsta mea. Daca e o cunostinta de varsta inaintata, intrebarea "Cum merge scoala?" este obligatorie. Si ce poti sa spui? "Paaaai....am un 2 la chimie, am chiulit la romana si toti colegii ma urasc. Si maine s-ar putea sa nu ma primeasca la scoala...am dat foc laboratorului de chimie...de aia am luat 2." Spui si tu "...Bine...", indiferent daca e bine sau nu.                                                             
3.         Iei distanta in prealabil ca sa eviti persoana cunoscuta sa vina spre tine si, implicit, situatiile expuse mai sus. (Oricat de ciudat pare, uneori fac chestia asta. Bad for me...)

        Si nu m-as gandi sa vorbesc cu alti oameni daca nu as vrea sa ma apropii de o persoana si simt ca pentru a ajunge la acea persoana trebuie sa ma apropii de intregul grup din jurul ei. Si cand ti-e greu sa vorbesti cu o persoana, nu e deloc mai simplu sa vorbesti cu 10 odata. Imaginati-va ca stati intre 10 oameni care vorbesc intre ei si glumesc, iar tu esti al 11-lea si te uiti la ei, si razi, dar nu zici nimic.
         Problema cea mai mare este ca, cu cat vorbesc mai putin, cu atat ma indepartez de cei care ma cunosc (in sensul in care sunt constienti de existenta mea) dar care...nu ma cunosc (nu au o idee formata complet despre mine) pentru ca, in loc sa isi dea seama ca sunt rusinos si retras, ma considera arogant, ignorant si vor crede ca ma simt superior oricui, cand, defapt, ma simt exact invers, inferior, prost, slab, nefolositor, si, cel mai rau, ma simt un nimeni. Si poate sunt un nimeni, dar vreau sa reprezint ceva in ochii cuiva (unora).
         Si daca ma vezi pe undeva, saluta-ma daca vrei. Imi faci treaba mai usoara mie si poate o sa imi fie mai usor sa vorbesc si sa iti dau o idee mai buna despre cum sunt dupa aparente. De aia poate si scriu. Pentru ca asta e un mod mai usor de a ma exprima.  Numai ca nici la asta nu sunt bun, so....bafta, Catalin! O sa ai o viata super. O sa gasesti un loc bun de trait, intr-o pubela iar toti prietenii tai vor fi caini maidanezi.