...nobody loves me.
Nu, ma, serios, asa arat eu a copil orfan? Cat de mult ai gandit enuntul asta?
Imi cer scuze, am gandit cuprinsul inaintea introducerii. Venind de la biserica ma duc la magazinu' de pe malul celalalt al strazii ca sa cumpar paine. Astazi mai multe rude aveau sa ne faca o vizita (pentru a comemora cele 6 luni trecute de cand "mamaia" mea nu mai e printre noi) asa ca trebuia sa cumpar mai multe paini. Iata un dialog inteligent:
"Eu:-Buna ziua, vreau si eu sase paini. Vanzatoare: -Tu esti de la casa de copii?? Eu:-Ehm....nu... V:-Ah, iarta-ma, am crezut ca esti de la casa de copii. Stii, ei cumpara de obicei mai multa paine..."
Nu m-am simtit ofensat sa fiu catalogat ca "copil orfan", ca doar sunt si ei ca si mine, ca si tine, doar ca noi suntem mult mai norocosi. Dar ce imaginatie trebuie sa ai ca sa il intrebi pe un pusti daca e de la casa de copii? Dupa ce te-ai ghidat? Nu aveam haine groase pe gerul asta? Sau erau murdare? Sau erau prea mici? Ori doar pentru ca ai vazut ca cumpar juma' de duzina de paine?
Imaginati-va daca in locul meu statea chiar un copil care nu a fost la fel de norocos ca noi, dar personajul vanzatoarei si scenariul sa fie neschimbat. Cum s-ar simti bietul copil la auzul unei astfel de intrebari jalnice si fara rost? Ti s-a trezit pofta de cunoastere? Discovery Channel e la doua apasari de buton distanta. Iar daca raspunsul era pozitiv din partea copilului, tu cum te-ai simti?
Dar poate aveam o familie de 20 de persoane si locuiam intr-un palat de haur, ma faceai orfan si daca vedeai lantul de un kil la gat, numai pentru ca am cumparat sase paini?
Ce am invatat azi? Nu cumpara mai mult de trei paini pe zi....
*Postare de acum 2 ani (aveam 14 ani), de pe alt blog pe care scrisesem.*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza ca poti...