Destin

             Este adevarat ca ne nastem si ne dezvoltam dependent de persoanele din jurul nostru, si nu putem face nimic fara ajutorul unora, mai ales al parintilor. Uneori ne simtim neputinciosi si avem nevoie parca si de simpla prezenta a oamenilor in jurul nostru. Apoi crestem si intelegem ca putem face lucruri de unii singuri, si ca, pentru o obtine ceva sau pentru a ajunge undeva, trebuie sa muncim, si poate chiar sa facem sacrificii. Nimic nu vine de la sine, idee contrara ideii de "destin". Consider ca destinul este o notiune care defineste ceva inexistent.
              Destinul este definit ca fiind "o forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod irevocabil tot ce se petrece in viata omului". Cu alte cuvinte, o persoana va face ceva sau va ajunge intr-o anumita situatie sau postura pentru ca cineva acolo sus doreste asta, caz in care ma intreb "Unde ne-ar fi libertatea?" Dar stati linistiti, libertatea noastra nu va fi pusa in pericol de "tipul de sus", pentru ca nu exista. Si cum nu exista divinitate, presupun ca nu exista nici destin. Decat daca destinul ne este decis de vreun nor. In ochii mei, sansa ar fi cam la fel de mare. Dar ca sa dovedesc ca destinul nu exista, sa presupunem ca....destinul exista. Astfel, pictati in minte imaginea mea, dar cu mici schimbari: un om prostut, incult, cu doar opt clase. Si conduc cea mai mare companie din lume. Nici atotputernicia lui Dumnezeu nu cred ca ar putea infaptui asemenea miracole. Si poate veti spune : "Dramatizezi!". Raspunsul meu ar fi "Din sapte miliarde de oameni, cel putin unul ar putea avea destinul acesta, daca ar exista destinul."
                 Si nu este vorba numai de viata noastra profesionala, ci de "tot ce se petrece in viata omului."

(I do not own this. But I wish I did.)

        Asta inseamna ca destinul poate hotari ca eu sa fiu lovit de o masina. Din pacate eu practic un obicei numit gandire, am grija cand trec strada si sunt atent.  Dar oare, presupunand ca sunt lovit de o masina, este decis de destin ca soferul sa ma loveasca? Suna ca si cum viata tuturor pare a fi planuita ca un scenariu, ceea ce este improbabil. In cazul acesta, ce rost ar avea sa mai traim? Ca sa distram pe "tipul de sus"?                               Nu stiu despre voi, dar eu simt ca viata mea se invarte in jurul meu si a actiunilor mele. Mai mult, simt ca am puterea sa imi schimb viata asa cum doresc, cu anumite limite. Oricat ar vrea destinul sa devin inginer, nu se va intampla daca ma las de scoala si ma imprietenesc cu sticla de vin. Sau daca destinul ma uraste, si "hotareste in mod irevocabil" ca eu sa devin un om plimbaret (caci asa le spun eu celor fara casa), dar eu ma opun, muncind din greu si fiind ajutat de apropiati, as deveni un om cumsecade, la casa lui. Asta poate insemna doua lucruri, primul fiind faptul ca destinul, asa cum am spus pana acum, nu exista. Al doilea ar fi ca, daca exista, destinul s-ar putea razgandi. "Vreau ca tu sa devii medic!" "Ai devenit medic, dar intre timp m-am gandit ca mai bine ti-ar sta ca inginer. Sper ca poti practica chirurgie plastica pe poduri si tunele."
                  Poate ca nu inteleg notiunea de destin. Unii oameni spun ca iti construiesti destinul prin munca si dedicare in ceea ce faci. Si sunt de acord pentru ca se apropie de ideea mea. Totusi nu de aceeasi parere este definitia pe care am expus-o mai sus. Daca destinul hotaraste pentru mine, dar eu reusesc sa schimb destinul, vointa supranaturala care este reprezentata de destin dintr-odata nu mai pare atat de "supranaturala", iar notiunea de destin isi pierde toata insemnatatea.
                  Daca poti schimba hotarerea irevocabila a destinului, stii ca ceva este gresit. Presupun ca este partea in care destinul hotaraste pentru tine.

               (I own this)