Cam asta a scris (chiar asta a scris ma boule, ca de aia e citat, de aia ai folosit ghilimele, nu?) colegul meu Stefan la betie acum un an cand se intorcea de la scoala (vii de la scoala beat, explain this). Unde vreau sa ajung cu asta? Nu stiu. Serios, nu am nicio idee, am dat un copy/paste acum cateva zile si am incadrat in ghilimele, dupa am salvat si am inchis. Incropesc eu ceva acum...
Mi-am adus aminte. Uitandu-ma intr-o zi pe marea noastra arhiva de postari (foarte mare...) ajung sa recitesc "matzul" de mai sus si ma gandesc ce repede a trecut timpul asta, de care vorbeste Stefan. Si m-am gandit, ca si el, daca chiar conteaza.
Acum un an incercam sa arunc un ochi la viata de liceean si ma ridicam pe varfuri. Aveam in fata o bariera (a.k.a testarea) ce nu ma lasa sa vad mai nimic. Mi se pare acum asa de ciudat ca acum sunt de partea cealalta a barierei si drumul inapoi pare asa de liber. Vad in urma fiecare moment mai mult sau mai putin placut din viata mea de scolar si as da orice sa le revad, ca si cum as avea fiecare clipa din viata inregistrata. Sa apas un buton si sa vad din nou toate momentele bune din viata mea. Colegii si glumele lor. Profesorii si temele pe care le dadeau, expresii pe care le repetau la infinit. Ma gandesc ca acum patru ani credeam ca gimnaziul o sa fie foarte greu, apoi suprapun acea parere cu concluzia mea de la sfarsitul clasei a opta, si zambesc. "Grei sau nu, au fost niste ani frumosi." Acum ma simt tot ca un pusti de clasa a cincea care nu stie peste ce o sa dea in urmatorii ani, poate cu un motiv, poate fara.
Hehe, sper ca v-a curs o lacrima cat ati citit. Daca nu, ati face bine sa va curga repede, mai am idei. Nu sunt atat de sadic. Vroiam doar sa-mi intind o demonstratie ca la geometrie ca sa va spun sa va bucurati de orice moment din viata voastra. Nu ca ati mai avea putin si ati muri. Or maybe.... Nu, profitati de timp, that's all i'm trying to say. Parca acum doua zile eram copilul (mucul, cum imi place sa zic) care intra pe holurile scolii si nu ajungea cu picioarele la podea cand statea pe scaun, si acum ma vad ditamai "galiganul" (multumesc, bunica) la liceu, like a |30$$ (schizofrenia intra in scena, ati facut cunostinta cu cealalta parte a mea).
Atat am avut de trancanit, deocamdata. Deja scriu cu ochii inchisi, mor de somn.
Noapte buna,
