Wasted.....

Those who played Grand Theft Auto stiu ce inseamna titlul... Numai ca nu s-a intamplat in GTA...nici nu vreau sa vorbesc despre asta, credeam ca iar raman fara idei, dar ideea a picat...de la etajul 7...si nu s-a mai trezit la intrarea in spital precum Carl Johnson. (if you know what i mean *mr.bean face*)
Mi-e greu sa vorbesc despre asta. Nu deoarece imi este o persoana apropriata. Nici macar nu o cunosc. Este greu sa vorbesti despre asa ceva pentru ca nu poate fi usor. De ce in numele a tot ce e bun, ti-ai lua viata?? De ce ti-ai lasa in urma familie, prieteni, si o viata lunga inainte? Cat de disperat ar trebui sa fii? Disperarea nici nu justifica chestia asta. Nimic in lume nu justifica. Prefer sa fiu omorat decat sa ma sinucid.*bate in lemn*
Cand toti oamenii incearca sa-si duca viata cat mai usor si cat mai mult, tu sari si te sfidezi pe tine? Si pe toti ceilalti?
Vorbeam cu Stefan cand am auzit-o pe mama si pe surioara mea vorbind tare. Eu aveam casti. Sor-mea ma atinge si zice: cica a cazut un om. Mama, instinct de salvator, coboara sa ajute. Eu, ma jucam cu Stefan, impuscam mai multi oameni...Ies la geam pe balcon, il vad jos si incep sa zambesc (nu stiu de ce, nu-s chiar atat de evil). Ma imtorc la calculator si-l intreb pe Stefan : "Stii la ce ma gandesc acum?" "Uimeste-ma!" It's raining men..."......cam asa de profund am fost. Dupa imi dau seama ca este o viata de om, om tanar. Dar ma mai gandesc si altfel. Incerc sa ii salvez viata, mama asta a incercat, dar, daca el nu a mai vrut sa traiasca, eu sa ma opun lui? Iti pare rau pentru el, pentru familia lui, dar... daca lui nu i-a parut rau pentru sine, nu prea cred ca am eu motive...
Ca sa inchei. Era 10 fara 20 de minute, eu spalam vasele cu sor-mea, si incep sa cant: "IT'S RAINING MEN!" Sor-mea imi zice: "Se vede cat de marcat esti tu...."
Regret post-ul asta...