Si de aici nu mai stiu sa spun in franceaza ce l-a intrebat profesoara pe Timmy dupa. Profa l-a intrebat ce a patit. Timmy ii raspunde mai mult in gluma, nu in bataie de joc, si in romana (Bine, poate e intr-un fel bataie de joc): "Lumea nu e perfecta." Timmy a dat din umeri pentru ca asta este starea lui generala, in aproape orice zi. Timmy e prea "chilled". Defapt pe Timmy nu il supara nimic, poate doar voia sa mearga acasa mai repede.
"Lumea nu e perfecta." "Ai vrea sa fie?", intreaba profesoara, in romana, deci chiar parea interesata de afirmatie. "Nu, o lume perfecta nu ar fi....perfecta deoarece este perfecta iar o viata perfecta este imperfecta pentru ca viata, ca si lumea, pentru a fi perfecte, trebuie sa fie imperfecte.Apoi o viata perfecta ar fi monotona, deci ar fi imperfecta. E un paradox." Timmy ranjea in sinea lui si mai avea putin si departa buzele la o distanta nesigura si fizic. "Deci vrei o lume perfecta sau imperfecta?" "O sa ma gandesc la asta."
Timmy s-a gandit si tot zambea cand se gandea la ce chestii a putut sa spuna. S-a gandit pana sa si scrie pe blog despre intamplarea asta, ca si asa a trecut mai mult de o saptamana de cand n-a mai scris (ce ciudat, mai cunosc eu pe unu care n-a mai postat de mult). Timmy era impresionat de faptul ca profesoara chiar i-a tinut hangul, chiar si putin, dar el nu se mira. Se gandea, pentru ca umbla pe 9gag :"Faith in humanity, restored." Dar a schimbat un pic: "Faith in school, somehow restored." Eroul nostru se gandea ca exista doua feluri de profesori. Care iti plac si care nu. Si cei care iti plac se impart in doua feluri: cei care te atrag sa inveti materia pe care o predau sau cei seriosi pe care ii respecti pentru felul in care predau sau pur si simplu pentru ca intelegi. Si se gandea Timmy ca se mai impart profesorii dupa multe clasificari, dar daca toti ar fi din categoria celor pe care ii placi, mai ales din cei care te atrag, scoala i-ar parea cu totul altceva. Ar vedea scoala ca un altfel de loc si crede ca ar merge cu drag la scoala chiar si daca ar fi o cociaba darapanata si s-ar ruga numai sa nu-i cada in cap.
Si eu gandesc ca Timmy. Stiu sigur ca suntem doi care gandesc la fel: eu si ego-ul meu...aa...asta...Timmy. Si cred ca si Timmy-ul lui Stefan crede la fel. Stai linistit Stefan, cred ca de acum o sa-l numesc pe Timmy-ul meu....Bobby. Da, Bobby merge.
Uite ca am reusit sa scot ceva destul de lung dintr-o idee cu care nu stiam unde sa ajung.
Imi cer scuze ca nu am mai scris demult. Lene+ oboseala+teme+lene=nimic.
Salut!
