joi, 28 noiembrie 2013

Hunger Games caught fire


         Meh, am fost si eu sa vad Hunger Games: Catching Fire, doar ca sa ies cu colegii. Nu am vazut nici primul film, nu am citit nici cartile, deci nu sunt in masura sa spun nimic despre film. Si de asta o sa-mi si dau cu parerea.



          Filmul e bun. Daca te uiti mai intai la primul. Pentru ca inceputul a fost brusc, ca si cum ar fi sarit direct la desfasurarea actiunii. Ceea ce s-a cam intamplat. Actiune care s-a impartit in doua....parti. Prima, in care se vorbea mult, amenintari, probleme, oameni in pericol, yada-yada-yada, pur si simplu s-a aranjat, s-a pregatit scena pentru partea a doua, jocul foamei. Care cred ca a durat doar 25% din film. Ciudat, filmul se numea The Hunger Games. Ceea ce m-a suparat era finalul, care era aranjat si el pentru o continuare. Bag mana in foc, fara sa fi citit cartea. Si spun ca era finalul, pentru ca s-a terminat filmul, nu pentru ca s-a tras o concluzie, sau pentru ca s-au desprins idei si o morala. E ok cand vezi primul film, si ai de gand sa il vezi si pe al treilea, dar cand te trezesti ca esti in sala de cinema si nu ai mai avut contact cu filmul, parca, totusi,  vrei sa intelegi ceva din el. Este vina mea ca nu mi-am facut temele constiincios, dar este un film. Si un film trebuie sa aiba un inceput si un sfarsit. Am simtit ca am venit cu 5 minute dupa ce filmul a inceput si am plecat cu 5 minute mai devreme.
          Dar mi-au placut scenele de actiune. Efecte speciale bune, nu am vazut pixeli nelalocul lor. Ar fi fost usor, stateam la 10 metri de un ecran de 15 metri inaltime pe 25 lungime. Ceea ce m-a ametit la unele scene, cand cameramanul betivan se invartea cu camera in jurul lui Jennifer Lawrence, care mi-a dovedit ca merita un Oscar. Si in general toti actorii au jucat bine, singura chestie care m-a deranjat a fost suprarealismul pe care l-am simtit bagat pe gat, dar na, e un film. Si totusi, sa vezi cum se invarte bucata aia de piatra de zeci de tone ca si cum era tamburul unei masini de spalat.....

miercuri, 27 noiembrie 2013

Facebook tutorial for retarded people

               Facebook este un site de socializare. Din pacate nu toata lumea intelege asta. Unii incearca sa isi etaleze stupiditatea, altii sa se laude cu rahaturi cu care...nu te poti lauda. E drept ca poti incerca dar...                                             Si eu ce sa fac? Sa-mi bat joc de aia care sunt prosti sau aia care se enerveaza. Adica, sa le corijez calea spre normalitate (as face asta, dar cum niciunul din retardatii aia nu citeste blogul, nu pot decat sa-mi bat joc).
             

               Nimic gresit la status. O simpla parere. Cui ii place, ok. Ce ma depaseste pe mine este comentariul. Si de obicei nu ma las depasit de niste semne de exclamare, dar acum nu inteleg misterele pe care le ascund.
Zici ca ascund o parola. *********

                Nu prea stiu ce sa zic de asta. Tipul probabil este bisexual (stiu ca e vorba despre un baiat si o fata in poza care era mai sus, dar nu am pus poza). Pun pariu ca are probleme mari, uitandu-se la poza cu voi, nestiind pe care ar fi vrut sa violeze. Si zic "violeze", pentru ca e un indian sau ceva asiatic. Specia aia de pe facebook care da like oricarei vaci si ii spune ca e frumoasa.

                Ce nice mod of vorbi. I sper that eu will gasesc more comment-uri of genul asta. Beautiful colier. Si nu inteleg. Presupunand ca esti roman, ai uitat cum se spune la colier in romana sau ti se pare ca e mai frumos daca arunci un cuvant in engleza pe langa altul in romana?

......."mercie".
                    
                   Da-mi block neserios mie, te rog! "Nu ajungi nicaieri daca esti <<smecher>>." Ajungi la Rosal.
Baiatului nu-i place poza, a pus-o doar ca sa mearga cu lucrurile pe care le avea de spus. Vezi ca te-ai patat cu putina logica.  ATENTIE! Apreciez faptul ca a folosit prepozitia in acuzativ, asa cum trebuia. Acum doar mai exerseaza gandirea.

Ce ma, si tu esti fotograf? Nu te mai lasa ma-ta sa ii faci poze si nu mai ai ce fotografia?


Eh.....uite ceva nou pe blog.... Frateeeee, cum sa te ia cineva in serios daca nu stii sa articulezi un cuvant cum trebuie? Si dupa poza aia.....frumos greenscreen in spate. Daca aveti dubii, uitati-va la cum le sunt luminate mutrele.

exista o sansa sa te fi apropiat ca sa citesti propozitia asta.







marți, 26 noiembrie 2013

ŞOC ŞOC ŞOC!!!

*Veti citi cateva parodii de stiri, pentru ca asa consider eu ca arata stirile noastre, in zilele noastre*


***
                Circul "Aeratico Vespucci" a fost dat in judecata de catre o femeie din Zimnicea, dupa ce sotul ei a murit acasa datorita unui infarct. Aceasta spune ca sotul ei a avut cosmaruri noaptea pentru mai mult de doua luni, cosmaruri in care clown-ul de la circul  "Aeratico Vespucci" incerca sa intretina relatii intime cu dansul. Cea de-a saizeci si noua noapte de cosmar a provocat decesul barbatului. Directorul circului sustine ca printre angajatii circului nu se numara clowni, dar circul practica inchirierea elefantilor in scopul relatiilor de tipul celor mai sus mentionate.

***
                In comuna Fa-cu-mana, din judetul Satu-Mare a fost gasit astazi capul unei femei, legat de coada unui cal. Se pare ca aceasta a fost legata de cal de catre sotul sau, care, acum opt zile, a venit acasa in stare de ebrietate si s-a suparat pentru ca si-a gasit sotia strangand in brate o perna. Acesta a legat-o de cal apoi i-a dat calului benzina cu cifra octanica 101. Astfel, din judetul Calarasi, calul a tras dupa el cadavrul femeii, pana in judetul Brasov, dar, urcand muntii, a rupt corpul femeii de capul ei, pe care l-a dus , intr-o calatorie de 8 zile, pana in Satu-Mare. Datorita lipsei de bani necesari adunarii corpului sau, capul femeii va fi inmormantat la Satu-Mare, iar corpul la Brasov.

***
              Dupa ce a ucis 47 de persoane, a jefuit 6 banci, a profanat morminte si a violat cadavre, un barbat din Craiova a scapat basma-curata in fata legii, dupa ce avocatul sau a vorbit despre cele 10 porunci, salvarea balenelor si un citat din serialul de animatie pentru copii "Clubul lui Mickey-Mouse". Astfel, pedeapsa de inchisoare pe viata s-a transformat in munca in folosul comunitatii pentru sase luni.

***
             Un bebelus a explodat astazi dupa ce parintii sai l-au umplut cu Cola dietetica si cu bomboane Mentos. Astfel, bebelusul de 4 kilograme a ajuns la 80 dm³. Camera in care bebelusul statea a fost colorata, accidental, in negru si rosu in urma incidentului. Parintii au mai fost implicati in astfel de evenimente cand au turnat alcool in alta odrasla si au dat drumul unui chibrit aprins pe gatul sau.

***
            "Un copil retardat a incercat sa parodieze stirile difuzate la televizor. Acesta s-a oprit la patru stiri pentru a evita moartea provocata de asfixiere prin ras. Tanarul a facut o pauza de la parodiere, timp in care acesta a criticat stirile, dupa cum urmeaza: "

             Genul asta de stiri vad in fiecare zi. Nici nu e greu, nu trebuie decat sa deschizi televizorul, et voila, ai gasit o stire de cacat in stare pura. Si probabil va fi urmata de multe, multe altele. Rar gasesti ceva care sa iti foloseasca cu adevarat. Defapt, s-ar putea sa nu-ti foloseasca nimic din tot ce auzi, chiar daca stirea contine informatii adevarate. Poate ceea ce unii considera stiri poate fi folositor, pentru ca te moralizeaza. "Haha, idiotul ala a murit si eu sunt in viata si rad de el! Auzi, a intrat cu laptop-ul in cada, haha..." Defapt, eu vad stirile ca pe un spectacol de comedie, din care inveti ceva. (...nu intra cu laptop-ul in cada...treci strada pe la trecerea de pieton......alege cu grija chirurgii care sa te opereze, si indica-le cu degetul piciorul care trebuie operat pentru ca nu stiu care e stanga si care e dreapta).
              Nu stiu despre voi, dar eu iubesc stirile de la ora 5. Pacat ca nu pot sa le vad in fiecare zi. Mi se par mai haioase decat programe de comedie in toata regula. Ce e mai haios decat sa auzi ca o copila proasta a murit pentru ca s-a autoscalpat bagandu-si un mixer pornit in par, si a sangerat pana la moarte? Singura informatie demna de stiri pe care as putea sa o extrag este ca selectia naturala inca functioneaza. Dar vreau ceva nou. Stiam deja de selectia naturala. Vreau noutati. NEWS! STIRI! Oricat de haios ar fi, nu vreau sa stiu ca ca Gigel a murit in roaba legata de masina lui Marinica mergand pe ulita cu 80 de kilometri pe ora, apoi sa-mi spuneti ca avea alcolemia 69 la mie. Astea nu sunt stiri. Stirea presupune transmiterea unor informatii necesare publicului telespectator. De exemplu, avertizari meteorologice. Sau informatii din trafic, dar nu inseamna ca trebuie sa-mi spui ca Marinica a facut accident pe ulita si  l-a omorat pe Gigel, ci trebuie sa-mi spui ce drumuri sunt blocate, in lucru sau inchise. Sau poti sa-mi spui ca l-au gasit pe Michael Jackson scobind in pamantul de deasupra lui, incercand sa iasa din mormant, pentru ca este o personalitate pe care jumatate din populatia planetei o cunoaste. Si e interesant. Dar nu prezint acelasi interes daca Mihaita Urecheplapanda face acelasi lucru, pentru ca nu stiu de el, si nu-mi pasa. Daca ar fi facut ceva frumos, ar fi castigat un premiu, ar fi organizat o campanie anti-asezatul-prafului (ati inteles voi ideea, sper), ar fi mertitat sa apara la stiri, ca o recunoastere a efortului sau.
               Si seara, probabil dupa ora 10, exista sanse mari sa dai peste un canal tv care sa difuzeze "stiri mondene". In care probabil apare Iulia Albu, imbracata cam ca un cuier, incercand sa-si bata joc de cum sunt imbracate altele. Si poate isi aduce si un animal de ograda in platou.
Daca aveti norocul sa nu o vedeti pe ea, nu va faceti griji, ca aveti ce vedea. Certuri, scandaluri si certuri.
Pe mine nu ma vedeti la televizor pentru ca i-am spus sora-mii ca ar trebui sa linga podeaua, dar daca Stefan Banica i-ar fi spus asta Andreei Marin, presa ar fi explodat. Si normal ca nu ati vrea sa ma vedeti la televizor, pentru ca nu v-ar pasa. Atunci, de ce mi-ar pasa daca ar fi facut el asta? Spuneti-mi cand moare, sunt curios daca mai tine concertul de Craciun si anul asta. Daca nu, nu spuneti nimic de el. Vad daca e viu vinerea seara, daca ma uit la Dansez peste tine. Mai bine sa nu stiu deloc.
               Si daca butoanele de la telecomanda va poarta intr-un loc foarte special, puneti-va ochelari, ca s-ar putea sa faceti epilepsie. Kanal D, locul in care gasiti stiri adevarate. NOPE. Cumva, astia au reusit sa combine tot ce am spus mai sus, si au plusat. Christian Saba-cum l-o chema, cu parerile lui de cacat despre evenimente de cacat sau despre ce numesc ei (si toata lumea) stiri. Si scrisul ala galben, care iti scoate ochii, combinat cu efectele sonore extraordinare, "deloc" repetitive...prezinta astia stiri de zici ca-s turci...aaa, stai...
                Ce am incercat sa va spun e ca mai bine nu mai deschideti televizoarele. VREODATA.

luni, 25 noiembrie 2013

Family Guy [SPOILER ALERT]

         M-am decis sa scriu ceva despre Family Guy, fiindca nu am mai scris nimic de mult timp si fiindca nu s-a intamplat nimic care sa merite sa imi pierd timpul (si pe al vostru).
         Ce m-a facut sa scriu despre Family Guy? Pai a murit Brian Griffin, din Family Guy si as putea adauga ca a murit in cel mai penibil mod cu putinta.
         Am inceput sa ma uit la Family Guy la inceput de clasa a 9-a si a fost un serial care mi-a placut, in mare parte fiindca ma facea sa rad si era relaxant sa te relaxezi dupa o zi de scoala cu ceva ca Family Guy. Am inceput sa ma uit, in mare parte fiindca internetul era plin de acest serial si eram destul de curios sa vad cam cum e si am ajuns sa ma uit la mare parte din el, dar m-am oprit la un moment dat fiindca nu ma mai facea sa rad...Family Guy e genul de serial la care te uiti, te prinde cat te prinde, dar genul asta de umor devinde plicticos rapid, mai ales cand pui glume de cacat pe langa genul asta de umor.
          Acum serialul asta e pe moarte producatorii si-au dat seama, le-au zis scriitorilor sa faca ceva, dar aparent erau prea beti sau ceva s-a intamplat de i-a facut sa creada ca omoratul unui personaj principar intr-un serial de comedie o sa faca rating, ceea ce nu e complet gresit, dar numai pentru un episod.  Brian, un personaj destul de interesant a fost inlocuit cu un alt caine, care mie unu nu imi inspira simpatie, incredere sau orice altceva, imi inspira un strigat de ajutor al producatorilor care au putut sa isi cumpere numai un singur yacht luna asta. Un lucru e sigur: sunt atat de disperati sa atraga spectatori incat isi dau un personaj simpatic, care facea o echipa asa buna cu Stewie, care era cam singurul lucru interesant sau amuzant din ultimele sezoane, pe un caine nou cu accent italian. Ce au scenaristii astia cu italienii? Fix cu un episod inainte au fost in Italia, FFS.
            M-am uitat sa vad cine ii face vocea noului caine si este Paulie din The Sopranos, serial care imi place, dar sincer nu cred ca asta e turnura pe care trebuie sa o ia acest serial.
            Sunt doar doua optiuni:
           1. Sa incheie serialul, a avut momentele lui, a fost bun in unele momente, a fost haios, dar pe masura ce avanseaza in numarul de sezoane devine tot mai monoton si lipsit de substanta, ar iesi decent daca s-ar retrage inainte sa faca ceva care sa distruga serialul.
           2. Sa inceteze sa mai fie de rahat, ceea ce este imposibil, este imposibil sa ramai fixat pe o idee, fie ea si buna, timp de 12 sezoane si sa nu devi plicticos.

Scuzati lipsa de substanta a articolului meu, dar nu s-a mai intamplat absolut nimic, poate o alta doamna in varsta care mi-a oferit un pliant despre Iisus, in mare parte citate din Biblie, dar fuck it am luat-o am multumit, am plecat, nu vreau sa intru in dialoguri religioase cu cei care nu accepta alte idei decat cele ale lor. Eu personal sunt dispus sa cred in Dumnezeu, atata timp cat am o dovada solida, ceva pe care ma pot baza.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Doctorul cangrena

          Pana acum nu am vorbit despre doctori pe blogul asta. Pentru ca in general doctorii romani sunt buni. Si sunt in strainatate. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci sa ma leg de ticurile lor verbale.
          Ati patit vreodata sa mergeti la doctor si, cand intrati in cabinetul doctorului, sa va intrebe: "Ce ai?"
Exista o varietate de raspunsuri....adica trei, dintre care...unul este serios. Dar ofensator.
Primul raspuns:


Al doilea raspuns: "Am cancer la cot. Tu trebuie doar sa-mi spui ce medicamente sa iau ca sa nu avanseze cancerul spre fund." Al treilea raspuns poate fi o intrebare retorica? "Eu sunt doctorul?". Ca enunt, poti spune "Am venit la tine ca sa vad ce am!"
               Am patit asta acum cateva zile. "De ce tusesti?". "Pai de aia am venit la tine, ca sa-mi spui TU. Tu esti doctorul, altfel, de ce ai sta pe scaunul ala?"
              Alte intrebari stupide sunt "Cati ani ani?" Ai fisa medicala la bot!!! Poti sa calculezi si tu cati ani am, pentru ca varsta mea nu e un numar de patru cifre. Te grabesti, de aia vrei sa-ti spun eu? Pai da, de aia am intrat in cabinet cu trei sferturi de ora mai tarziu decat eram programat. Daca esti elev, cand esti bolnav, uneori te intreaba daca vrei scutire. In primul rand, imi dai scutire daca am nevoie. In al doilea rand, nu trebuie sa ma intrebi pe mine,tu stii daca am voie sa merg la scoala cu boala sau simptomele pe care le am. In al treilea rand, daca ar fi dupa mine, nu as merge la scoala chiar si daca nu as avea scutire.
            Ganditi-va ca, undeva, pe planeta asta, se afla cel mai prost medic. Si, dupa ce am auzit la stiri in ultima vreme, nu ma mir daca ar fi in Romania. Nu ca nu am avea medici buni, dar cand unul opereaza alt picior decat cel care trebuia operat da-mi voie sa nu am prea mare incredere in tine si sa am dubii in privinta sanatatii tale mentale. 
             Mi-l imaginez pe Stefan fiind operat de un medic tampitolog d-asta. "Subluxatie patelara la piciorul drept? Repede, anesteziati-l! Voi opera cotul stang!"

luni, 18 noiembrie 2013

Destin

             Este adevarat ca ne nastem si ne dezvoltam dependent de persoanele din jurul nostru, si nu putem face nimic fara ajutorul unora, mai ales al parintilor. Uneori ne simtim neputinciosi si avem nevoie parca si de simpla prezenta a oamenilor in jurul nostru. Apoi crestem si intelegem ca putem face lucruri de unii singuri, si ca, pentru o obtine ceva sau pentru a ajunge undeva, trebuie sa muncim, si poate chiar sa facem sacrificii. Nimic nu vine de la sine, idee contrara ideii de "destin". Consider ca destinul este o notiune care defineste ceva inexistent.
              Destinul este definit ca fiind "o forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod irevocabil tot ce se petrece in viata omului". Cu alte cuvinte, o persoana va face ceva sau va ajunge intr-o anumita situatie sau postura pentru ca cineva acolo sus doreste asta, caz in care ma intreb "Unde ne-ar fi libertatea?" Dar stati linistiti, libertatea noastra nu va fi pusa in pericol de "tipul de sus", pentru ca nu exista. Si cum nu exista divinitate, presupun ca nu exista nici destin. Decat daca destinul ne este decis de vreun nor. In ochii mei, sansa ar fi cam la fel de mare. Dar ca sa dovedesc ca destinul nu exista, sa presupunem ca....destinul exista. Astfel, pictati in minte imaginea mea, dar cu mici schimbari: un om prostut, incult, cu doar opt clase. Si conduc cea mai mare companie din lume. Nici atotputernicia lui Dumnezeu nu cred ca ar putea infaptui asemenea miracole. Si poate veti spune : "Dramatizezi!". Raspunsul meu ar fi "Din sapte miliarde de oameni, cel putin unul ar putea avea destinul acesta, daca ar exista destinul."
                 Si nu este vorba numai de viata noastra profesionala, ci de "tot ce se petrece in viata omului."
(I do not own this. But I wish I did.)
        Asta inseamna ca destinul poate hotari ca eu sa fiu lovit de o masina. Din pacate eu practic un obicei numit gandire, am grija cand trec strada si sunt atent.  Dar oare, presupunand ca sunt lovit de o masina, este decis de destin ca soferul sa ma loveasca? Suna ca si cum viata tuturor pare a fi planuita ca un scenariu, ceea ce este improbabil. In cazul acesta, ce rost ar avea sa mai traim? Ca sa distram pe "tipul de sus"?                               Nu stiu despre voi, dar eu simt ca viata mea se invarte in jurul meu si a actiunilor mele. Mai mult, simt ca am puterea sa imi schimb viata asa cum doresc, cu anumite limite. Oricat ar vrea destinul sa devin inginer, nu se va intampla daca ma las de scoala si ma imprietenesc cu sticla de vin. Sau daca destinul ma uraste, si "hotareste in mod irevocabil" ca eu sa devin un om plimbaret (caci asa le spun eu celor fara casa), dar eu ma opun, muncind din greu si fiind ajutat de apropiati, as deveni un om cumsecade, la casa lui. Asta poate insemna doua lucruri, primul fiind faptul ca destinul, asa cum am spus pana acum, nu exista. Al doilea ar fi ca, daca exista, destinul s-ar putea razgandi. "Vreau ca tu sa devii medic!" "Ai devenit medic, dar intre timp m-am gandit ca mai bine ti-ar sta ca inginer. Sper ca poti practica chirurgie plastica pe poduri si tunele."
                  Poate ca nu inteleg notiunea de destin. Unii oameni spun ca iti construiesti destinul prin munca si dedicare in ceea ce faci. Si sunt de acord pentru ca se apropie de ideea mea. Totusi nu de aceeasi parere este definitia pe care am expus-o mai sus. Daca destinul hotaraste pentru mine, dar eu reusesc sa schimb destinul, vointa supranaturala care este reprezentata de destin dintr-odata nu mai pare atat de "supranaturala", iar notiunea de destin isi pierde toata insemnatatea.
                  Daca poti schimba hotarerea irevocabila a destinului, stii ca ceva este gresit. Presupun ca este partea in care destinul hotaraste pentru tine.
               (I own this)

duminică, 17 noiembrie 2013

World of Godcraft

           Nu am mai postat de multa vreme si imi cam pare rau, dar in viata asta traiesc atatea experiente extraordinare incat nici nu apuc sa le scriu ca ca se intampla ceva mega ultra super epic, care ma distrage, nu chiar, bineinteles! Chiar daca as fi avut despre ce sa scriu, nu prea am avut cand sa mai scriu si nu este "nu am avut cand"-ul de pana acum, acum pur si simplu sunt ingropat in lectii, teste si dorinta imperioasa de a ma pocni, pe mine si pe oricine a avut ideea sa puna in programa radicalii de ordin superior, logaritmii si numerele complexe intr-un interval de doua luni, iar pe langa astia mai cititi cateva chestii, mai invatati la cateva materii si mai dati vreo 10 teste, sa avem un numar rotund.
             In unul dintre drumurile mele Liceu-Metrou Metrou-Casa m-am intalnit cu Martorii lui Iehova, nu chiar, defapt nici macar nu stiu cu cine m-am intalnit, era pur si simplu o tantii la iesirea din metrou care vroia sa imi recomande niste cursuri de intelegere a bibliei. Prima data m-a abordat cu o intrebare ,,Ai dori sa intelegi Biblia?" la care recunosc ca am ezitat sa raspund, fiindca stiam in ce directie se indreapta discutia si anume: spre o discutie pe teme religioase si nu vroiam asa ceva avand in vedere ce s-a intamplat data trecuta (vezi link-ul asta), daca asta ar fi un RPG si ar fi produs de Bioware sau Bethesda optiunile de raspuns ar fi fost: 1.Fuck off! 2.Yes I want (only to shut her face) 3.No, I am not. Am ales varianta 3 si bineinteles ca s-a pus in miscare o conversatie, ca atunci cand incerc sa pornesc una in care sa depun interes si idei si eventual sa trag o concluzie, nu pot sa pornesc. Cred ca dialogul a fost scris mai degraba de Bioware, fiindca a inceput sa isi spuna povestea vietii, bine ca am avut ocazia sa dau pana la urma, next, next, I agree, Install (install fiind sa ii acept biletul pe care scria hotline-ul de la Indoctrinari.SRL), numai ca sa dau delete peste cateva secunde. Imi aduce aminte de datile in care incerc sa ma joc World of Warcraft "Hmm, oare de ce nu mi-ar placea un mmorpg cu o lume misto pe care pot sa o explorez", iar dupa ce il instalez dau de questurile oribile, gameplay-ul repetitiv si imi aduc aminte de ce nu imi place. Scuzati-ma daca devine prea RPG-ish.
              Incep sa cred ca pe unele persoane nu poti sa le convingi ca trebuie sa gandesti de unul singur si ca nici un om nu detine adevarul absolut. Plus ca extremistii (tipa fiind clar extremista, ca altfel nu si-ar pierde timpul luptand cu morile de vant si cu cei care nu au fost destul de nesimtit sa aleaga optiumea 1 cand a aparut fereeastra de dialog). Dar serios acum, extremistii chiar cred ca ei stiu exact ce gandeste Dumnezeu si nu au pic de rusine in a afirma chestia asta, daca as fi Dumnezeu as crea un al 10-lea cerc in iad numai pentru oamenii care cred chestia asta.
               As mai scrie alte intamplari religioase si despre cum 90% din populatia Terrei ar trebui sa inceteze sa mai existe, dar mai pastrez materiale si pentru urmatoarea zi in care ma mai trezesc din morti.


I'm just a poor boy...


...nobody loves me.
Nu, ma, serios, asa arat eu a copil orfan? Cat de mult ai gandit enuntul asta?
 Imi cer scuze, am gandit cuprinsul inaintea introducerii. Venind de la biserica ma duc la magazinu' de pe malul celalalt al strazii ca sa cumpar paine. Astazi mai multe rude aveau sa ne faca o vizita (pentru a comemora cele 6 luni trecute de cand "mamaia" mea nu mai e printre noi) asa ca trebuia sa cumpar mai multe paini. Iata un dialog inteligent:
"Eu:-Buna ziua, vreau si eu sase paini. Vanzatoare: -Tu esti de la casa de copii?? Eu:-Ehm....nu... V:-Ah, iarta-ma, am crezut ca esti de la casa de copii. Stii, ei cumpara de obicei mai multa paine..."
Nu m-am simtit ofensat sa fiu catalogat ca "copil orfan", ca doar sunt si ei ca si mine, ca si tine, doar ca noi suntem mult mai norocosi. Dar ce imaginatie trebuie sa ai ca sa il intrebi pe un pusti daca e de la casa de copii? Dupa ce te-ai ghidat? Nu aveam haine groase pe gerul asta? Sau erau murdare? Sau erau prea mici? Ori doar pentru ca ai vazut ca cumpar juma' de duzina de paine?
Imaginati-va daca in locul meu statea chiar un copil care nu a fost la fel de norocos ca noi, dar personajul vanzatoarei si scenariul sa fie neschimbat. Cum s-ar simti bietul copil la auzul unei astfel de intrebari jalnice si fara rost? Ti s-a trezit pofta de cunoastere? Discovery Channel e la doua apasari de buton distanta. Iar daca raspunsul era pozitiv din partea copilului, tu cum te-ai simti?
Dar poate aveam o familie de 20 de persoane si locuiam intr-un palat de haur, ma faceai orfan si daca vedeai lantul de un kil la gat, numai pentru ca am cumparat sase paini?
Ce am invatat azi? Nu cumpara mai mult de trei paini pe zi....

*Postare de acum 2 ani (aveam 14 ani), de pe alt blog pe care scrisesem.*



sâmbătă, 16 noiembrie 2013

How wrong can you get?


*Postare de acum 2 ani (aveam 14 ani), de pe alt blog pe care scrisesem.*

Mancam si eu linistit cu televizorul in fata si vad pe un post de stiri ca un individ a fost arestat de politie pentru ca facea filme porno cu minori. Nu am fost surprins decat pana in momentul in care am auzit ca erau implicati copii (in ordine descrescatoare a varstei) de la 13 ani pana la....atentie.....tobeleee.....1 AN , UNU, UNU SINGUR (va dati seama cat de grav e daca am folosit eu capsu').
Ce fel de filme poti sa faci cu copii de 1 an? Nu e "Bafta Charlie" aici, cu fetita aia mica (care sincer imi place), cu toate ca e greu sa o convingi sa faca ce vrei tu, daramite sa mai si vorbeasca. Cum poti sa "dresezi" bebei de 1 an sa faca asa ceva?
Este o parte buna totusi: idiotu ala e britanic, ceea ce mi se pare si mai ciudat, un englez, sau scotian sau irlandez sau galez sa faca asa ceva? Nu ca ei sunt mai presus de noi, cu toate ca asa pare. Macar stim ca nu numai noi, romanii aveam o doaga sarita. Dar tipul ala trebuie sa aiba niste complici, nu? . De unde faci tu rost de copii pentru filmele alea? Mai ales de copii de un an...Deci exista o posibilitate sa fie cel putin un roman inplicat in mizeria asta.....eh, d-aia suntem noi mandri de our Romanian heritage . Suntem romani si e criza, iar daca ti se iveste o oportunitate de a face bani, de ce sa nu o valorifici? Mda, nu face situatia mai usor de inteles.
Macar stim ca capul rautatilor aici nu e un roman, si ma bucur sa stiu ca nu numai noi suntem in stare de asa ispravi. Ma intreb numai cand o sa se faca filme porno cu copii nascuti prematur....

joi, 14 noiembrie 2013

Pastrati curatenia

*Postare de acum 2 ani (aveam 14 ani), de pe alt blog pe care scrisesem.*

Lenea cu care m-am molipsit in ultima vreme, dar si lipsa de idei (muza mea e in concediu) m-au facut sa las foaia alba in coltuletul meu de blog, si, cu toate ca n-am nici cea mai vaga idee ce tema vreau sa tratez, incerc sa ma concentrez cat mai mult posibil si sa scotocesc din sacul aprope gol dupa o idee buna....si uitandu-ma pe geam am gasit subiectul pe care voi incerca sa-l disec.
Nu, nu am vazut o cioara in zbor, ci , spre norocul meu, ochii mei au cazut pe tomberoanele de gunoi de langa scara blocului meu.....mda...noroc...
Nothing to say about tomberoanele de gunoi, poate doar ca erau crapate din cauza gunoiului ce a fost indesat, in repetate randuri, in ele. Dar ce te faci cu gunoaiele aruncate cu o nepasare dureroasa in gradini, parcuri, pe trotuare si chiar in strada? A cui sa fie oare vina?
Dar stai, ca doar vorbim de Romania. Nu pot da vina pe serviciile de salubrizare (or whatever this is called). Cel putin in sectoru' 3 Rosalu isi face treaba, dar nu poate sa ia fiecare guma mestecata de pe jos sa o duca unde merg toate junk-urile. Este vina omului ce are grija de mediu si isi spune: "Aluminiu, biodegradabil!". Si nu e vorba numai despre gume, cutii, ambalaje, hartii, balonase (see what I did there?; daca va indoiti, stati drepti: am gasit eu cu ochile mele), sticle, plastic (in orice forma si culoare dar nu tot la balonase ma refer), textile.
Asta tine de all the fucks people give about curatenie si arata cat de nesimtiti pot fi, iar daca raportam cantitatea de gunoi aruncat cu nepasare pe jos la nesimtirea oamenilor, numarul rezultat ar avea foarte multe cifre...
Iar apoi ma gandesc....Oare cat de curat o fi la oamenii aia in casa.....
Un avantaj al zapezii: nu mai vezi toate gunoaiele care se ascund sub ea :)


miercuri, 13 noiembrie 2013

Be gu mine

*Postare de acum 2 ani (aveam 14 ani), de pe alt blog pe care scrisesem.*



Uitandu-ma la clipul zilei (primele 30 de secunde) m-am gandit sa imi spun of-ul si despre unul dintre atu-urile romanilor: dragostea.....da... dragostea fata de alcool.
Romanul (generalizez, nu pot sa spun ca nu exista si contraexemple, sau ca Romanica e plina de betivi) iubeste sticla de bautura (cand e plina bineinteles), dar si pachetul de tigari ( ...tot plin, in case you didn't figure it out). Nu ma deranjeaza ca omul da banii pe ce vrea el, sunt banii lui, si dupa mine poate sa ii foloseasca si ca hartie igienica ( cu toate ca leii sunt made out of plastic) . Ma deranjeaza ca dupa ce se se sterge cu ei, tot el se plange ca nu mai are hartie igienica si face scandal pentru ca i-a baut, i-a fumat sau a cumparat rezerva nationala de ciunga cu ei. Nesimtirea nu are limite, mit plauzibil, demonstrat de conationalii nostri.
Mai urat este ca vad copii de varsta mea care fumeaza, si imi spun in gand: "Ce parinti o avea copilu asta...". Treaba ta daca iti distrugi viata (banii tai, your bussiness), dar macar spune-i copilului ca nu e sanatos, mai ales la varsta sa. Si totusi, din nou este treaba ta, copilul tau. Macar nu ai dat bani pe copilu' ala, it's a bargain.
Atentie!!! Nu spun ca daca fumezi esti prost sau ca nu ai ce face cu viata ta, poate ca unii oameni gasesc in acest "sport" o cale de a scapa de grijile de zi cu zi. Mi-am spus doar parerea in legatura cu aceia care fumeaza/beau si se plang de situatia lor, ceea ce mi se pare ciudat si prostesc.
Ce am invatat azi? Poti cumpara orice cu hartie igienica.



sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Intrebari pe care nu ti le pui in mod normal.

          Lumea este atat de complexa. Atatea lucruri se intampla in jurul nostru, lucruri minunate, dar si neplacute. Unele lucruri apar, altele se schimba, altele pur si simplu dispar. Dar noi suntem prea ocupati cu treburile noastre, sau poate doar parem a fi, dar, oricum, suntem asa de macinati de problemele noastre incat singurele intrebari pe care ni le mai punem sunt "Oare ce mananc diseara?" si "Cat e ceasul?"
          Mie astazi mi-a venit in minte o intrebare: "Ce intrebari nu imi pun?" Si primul raspuns-intrebare a fost:

(stati linistiti, astea in bold sunt singurele intrebari tampite pe care le veti citi....sau, aproape)
"Oare cate kilograme de muci am produs de cand m-am nascut?"...."Cat de mare ar fi gramada? Ar avea mai multe culori? Ar fi mai mare decat mine?"

Ar trebui sa fac un post cu intrebari neobisnuite? Oare sa pun in post intrebarile astea? :


Daca incerci sa esuezi, si reusesti, reusesti sau esuezi?

De ce, uneori, cand te doare ceva, continui sa apesi in locul unde te doare, chiar daca...te doare? De ce uneori nu vrei sa fii gadilat, chiar si usor, daca te face sa razi? Cu alte cuvinte: De ce preferam sa ne cauzam durere decat sa fim facuti sa radem?


Un melc fara cochilie este dezbracat sau fara casa?

Daca parintii ne-au dat viata, dar viata de cacat, inseamna ca parintii ne-au dat cacat?

De ce, la metrou, usile pentru personal se deschid spre exterior?
Cine a venit cu ideea asta?

De ce folosim notiunea de "prezent" cand totul fie se afla in trecutul recent sau in viitorul apropiat?

De ce avem uneori impresia ca "inventam" cuvinte cand stim ca acele cuvinte exista?

De ce tinem cont de cum este asezata rola de hartie igienica?

De ce uitam de griji sau de emotii cand mancam?

De ce uneori presupunem ca cineva iti poate citi gandurile, apoi te gandesti repede la altceva ca sa nu ii dai de inteles ca stii "de ce este capabil" ...sau sunt singurul care se gandeste la asta?

De ce avem impresia ca suntem singurii care s-au gandit la ceva anume cand stim ca sunt alte sapte miliarde de oameni pe langa tine?

De ce pare sa fim ingrijorati de orice zgomot noaptea sau cand e intuneric, iar ziua nici nu auzim tot ce se intampla in jurul nostru si nici nu ne pasa?

De ce ne e frica sa fim respinsi de anumite persoane de care nu depindem si de care nu avem nevoie?

De ce ne bazam atat de mult pe prima impresie si pe aparente cand avem experiente care sa ne demonsteze ca prima impresie poate fi inselatoare?

De ce te indragostesti (nu credeam ca voi fi folosit cuvantul asta in sens propriu pe blogul asta) tocmai de persoana care pare sa nu stie ca existi?

De ce raspunzi "Nimic." la intrebarea "Ce s-a intamplat?" cand esti constient ca nu este  "nimic" , si ai vrea sa spui, mai ales daca ai incredere in cel care te intreaba?
*hai ca sunt prea adanc acum*


 De ce tinem evidenta anilor in continuu daca periodic o luam de la capat cu zilele si lunile?

Cum ajung cifrele 0 si 1 din calculator sa se transpuna in culori, imagini, filme, muzica? Si de ce avem nevoie de un program facut din 0 si 1 ca sa citeasca ceilalti 0 si 1 sub forma de filme, etc.?

De ce ne gandim, din senin, ca am putea sa ne sinucidem, mai ales la metrou, chiar daca nu te supara nimic?

De ce tinem minte toate maruntisurile si detaliile sau chestii de care nu avem nevoie dar nu putem memora imediat lucrurile cu adevarat importante?


Daca citesti asta acum nu vei mai putea respira decat daca te controlezi.